Paul Gheorghe - impresii de la prima jurizare a acestui an
Paul Gheorghe, fondatorul Trouble Academy, membru recent al panoului de jurizare în cadrul Hip Hop International Olanda, ne împărtășește impresiile proprii despre nivelul participanților, emoțiile trăite și semnificația acestui eveniment.
Ați jurizat prima dumneavoastră competiție internațională din acest an, corect? Cum a fost?
Mă bucur foarte mult pentru că noul sezon în ceea ce privește Hip Hop International și competițiile internaționale a început, pentru că îl așteptam cu nerăbdare, mai ales după această pauză destul de mare, pe care am avut-o cu sărbătorile.
A fost o bucurie să încep acest sezon nou la un campionat cu un nivel atât de mare și atât de puternic, astfel încât, m-am încărcat cu foarte multă energie și m-am întors cu foarte multe cunoștințe pentru academia noastră și pentru tot ceea ce se întâmplă în Trouble Academy.
Olanda s-a dovedit a fi din nou la un nivel foarte înalt, pentru că de la an la an crește atât de mult încât rămâi șocat să vezi cât de puternic poate să fie dansul și cât de bine își fac treaba directorii de acolo, și staff-ul și echipa și tot ce înseamnă o comunitate care dovedește că își dorește să își reprezinte țara cu mândrie.
Cât de dificil este să faceți parte din juriul unei competiții internaționale?
Legat de partea dificilă, nu pot spune că este dificil, fiindcă pentru asta m-am pregătit. În fiecare an trec prin training-ul juraților, în fiecare an sunt prezent în foarte multe campionate internaționale, dar în fiecare an recitesc regulamentul și îl pun la punct, deoarece se schimbă de la an la an datorită faptului că dansul evoluează și în aceeeași măsură, și regulamentul evoluează, ceea ce înseamnă că a fi parte, ca și juriu în competițiile internaționale, reprezintă un lucru onorific, fiindcă nu este făcut pentru toată lumea și nu toată lumea îl poate înțelege la standardele internaționale, prin faptul că este o responsabilitate mult prea mare pentru care nu poți fi pregătit dacă nu vrei cu adevărat acest lucru.
Dacă îl dorești doar pentru faimă sau poziție, NU ai cum să fi un jurat de calitate la nivel internațional.
Dacă îl vrei pentru a da dansului și organizației calitatea valorică la experiența pe care tu ai dobândit-o pe parcursul anilor, DA, atunci merită să o faci.
Anul 2026 în materie de jurizare aduce un lucru foarte nou în ceea ceea ce privește dezvoltarea dansului, Așa cum spuneam, în timp ce noi dormim acum, în Japonia se dezvoltă dansul mai mult decât credem.
Dansul evoluează foarte mult. Nu pot să spun că anul 2025 față de anul 2026 a fost diferit, sau că 2026 este diferit față de anul 2027. Dansul evoluează în fiecare secundă. Fiecare clipă în care credem că le știm pe toate, nu este chiar așa fiindcă este o evoluție continua, și în permanență avem de învățat.
Ceea ce înseamnă anul 2026 în materie de jurizare, clar există provocări noi, challenge-uri pe care cu siguranță le voi trăii 100% și mă mândresc cu acest aspect pentru că îmi place ceea ce fac și îmi doresc să o fac mai bine decât am făcut-o până acuma.
Acesta este challenge-ul, să fiu mai bun decât am fost în 2025!
Care considerați că este principala diferență între dansatorii internaționali și dansatorii din țara noastră?
Diferența dintre dansatorii internaționali și dansatorii din țara noastră este făcută de societate. În funcție de ceea ce se întâmplă în societate, obligatoriu se întâmplă și în educația pe care dansatorii din România o au. Cei care reușesc să plece în internațional mai des, să înțeleagă lucrurile, sunt mai open-mind, deoarece înțeleg ceea ce înseamnă internațional-ul, și înțeleg valoarea dansului.
Nu pot spune că cei din România nu înțeleg acest lucru, însă o înțeleg într-o situație în care consideră că ei între ei sunt cei mai buni, dar pe plan internațional nu există rezultate. Da, putem fi cei mai buni în țara noastră, însă nu înseamnă că suntem buni la nivel internațional, depinde de standardele individuale.
Un exemplu pe care îl pot oferii, Phillipine sau Japonia sau Coreea sau China, sau toate țările asiatice sunt într-o poziție în care își doresc să câștige Campionatul Mondial, își doresc să fie cei mai buni din lume, doresc să demonstreze acest lucru deoarece latura sportive este foarte bine dezvoltată la ei.
În ceea ce privește cultura, Underground-ul, toate acestea sunt bine dezvoltate în aceste medii, fiindcă nu trebuie să uităm că atât Budda Stretch și mulți alți OG’s, au reușit să ajungă într-un punct în care au călătorit mult timp în Asia și au oferit din ceea ce înseamnă knowledge real.
În cazul nostru, sunt dansatori care i-au contact cu acești OG’s, însă, deși sunt buni executanți, sau poate se consider parte a culturii respective, în aceeași măsură nu sunt atât de buni în a share-ui lucrul acesta față de tinerele generații. Acest lucru este vizibil prin ceea ce lasă în urmă, de multe ori câțiva copii, alții nimic.
Din punctul meu de vedere, diferența este făcută de mentalitate, abordare, sharing, care este înțeles greșit, și de faptul ca Hip Hop-ul dinainte de anii 80, nu mai este Hip Hop-ul din 2026. Îl respectăm, dar în aceeași măsură trebuie să fim într-un punct în care să înțelegem că trăim în 2026, iar lucrurile s-au schimbat.
Cum v-a schimbat această competiție? Aveți o nouă viziune asupra dansului?
Da, Hip Hop International m-a schimbat foarte mult, pentru că aici am înțeles realitatea lucrurilor legat de ceea ce însemnă nivel internațional și mi-a oferit oportunitatea să pot călătorii în toată lumea.
Cunoscând toată lumea, sau nu chiar toată, pot spune că am călătorit foarte mult prin prisma acestei organizații, și prin seriozitatea pe care am avut-o. Am învățat să văd ce înseamnă, în alte culturi, în alte națiuni valoarea Hip Hop-ului, valoarea oamenilor, a societății și a tot ce se întâmplă.
Viziunea mea asupra dansului s-a schimbat foarte mult față de ce făceam în 2017, când consideram că le știu pe toate. Când am ajuns în America și am descoperit cum stau lucrurile defapt, mi-am dat seama că nu știu nici măcar 1% din tot ce trebuie să știu. În schimb, mi-a deschis ochii fiindcă am observat că în țara noastră, în momentul de față, potențial există, se pot realiza extraordinar de multe lucruri, însă, din păcate mentalitățile multora lasă de dorit tocmai datorită faptului că nu fac diferența dintre ceea ce înseamnă să fi lider de academie, studio, crew, și ceea ce trebuie să faci pe scenă.
Cum spun mereu ,,Dacă mănânci tu sărat, nu trebuie să mănânc și eu sărat”, există loc pentru toată lumea, indiferent de cum ești. Până nu se vor schimba aceste mentalități, totul este greșit.
Sunt asumat când spun că o gașcă de prieteni nu reprezintă dansul românesc, în schimb România și toate trupele reprezintă dansul românesc, fiindcă toți participă și contribuie.
În special îi recunosc pe cei care dau copii și care oferă valoare, deoarece asta înseamnă să exiști în această lume a dansului. În a da mai departe valori, până într-un punct este vorba despre tine, iar mai departe contează ce oferi mai departe.
Sper ca aceste lucruri să se schimbe, iar viziunea mea este să cresc generații, oameni cu Caracter, Ambiție și Personalitate, astfel încât să facă acel lucru pe care îl spun mereu, să aibă CAP. Prin prisma mea și a ceea ce fac s-a demonstrat faptul că se poate acest lucru și asta vreau să meargă mai departe pentru toți dansatorii din Trouble Academy, să viseze către organizații mari precum Hip Hop International, să ajungă jurați la nivel internațional, coregrafi recunoscuți pentru meritele pe care le au, nu să tânjească după lucruri pentru care nu vor să muncească, sau să vorbească despre alții.
Asta reprezintă viziunea mea ,CAP!